joi, 18 iulie 2013

Umblam prin codru

Johann Wolfgang Goethe
(1749 - 1832)




Umblam prin codru,
Hoinar umblam,
Ceva să caut
Nici gând n-aveam.

Zării în umbră
O floricea,
Ca steaua-n ceruri
Ea strălucea.

S-o rup voit-am,
Ea blând grăi:
De mă vei rupe,
M-oi ofili.

Cu rădăcină
O luai de-aici,
Către răzorul,
Căsuţei mici.

Şi-am răsădit-o
La loc tăcut.
Lăstari şi floare
Dă, ca-n trecut.[1]


[1] Goethe. 1974, Poezii, Bucureşti: Univers (traducere de Maria Banuş), p. 13.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu