lui
Badea Cârţan, ex tempore
Prof. MARIA CECILIA ŞOŞU
Colegiul Naţional
„Unirea” - Braşov
Nu CUNOAŞTEREA limpezeşte TAINA, ci aceasta din urmă limpezeşte cunoaşterea!
Sfântul Ioan Gură de Aur
mărturisea că Dumnezeu nu a
îngăduit fiecăruia să aibă toate
cunoştinţele tocmai pentru a avea nevoie unul de altul şi în felul acesta să ne
iubim unul pe altul.
Există în viaţa fiecăruia dintre noi ÎNTÂLNIRI
cu oameni şi locuri minunate, există drumuri
(călătorii) în care timpul devine mai imponderabil şi are o altă curgere,
mai inegală, mai greu de reperat. Este un altfel de timp, o evadare din ceea ce
este contingent şi constrângător şi acest lucru provine din asimilarea drumului
cu sărbătoarea, singura care
reprezintă o ieşire autentică din timp, pregustare a zilei a opta.
Doar o TAINĂ poate explica ÎNTÂLNIREA noastră ex tempore cu spiritul latin prin
intermediul spiritului lui Badea Cârţan. Nu ne propunem să „ucidem” taina aceasta, nici să să o limpezim, vrem doar să o trăim în tot inefabilul ei, cu toată
fiinţa noastră.
Aveam nevoie de această
întâlnire, dintre braşoveni şi cârţişoreni, pentru a afla unii de la ceilalţi
lucruri până atunci neştiute, dar mai ales se impunea această întâlnire pentru
a reitera lecţia iubirii oferită de cel ce îşi dorea atât de mult să „dureze” o
mare bibliotecă la Cârţişoara şi să răspândească LUMINA
cărţii în satele ardeleneşti. Dacă visul
său nu s-a împlinit atunci, acolo, poate se va implini într-o altă
formă, acum,
la Roma. Printr-o altă
inefabilă taină, prin purtarea de grijă a PS SILUAN, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei are pe rol înfiinţarea unei Biblioteci Româneşti
la Roma, care să îi poarte numele. Dorind să reevocăm momentele de bucurie pe
care Badea Cârţan le avea când ducea pe „drumul cărţii” în desaga sa cărţi în Ardeal, noi, partenerii
proiectului din acest an „Drumul cărţii de la Braşov la Roma şi marcarea a 2765
de ani de la Întemeierea Romei” am lăsat ca dar de suflet la Episcopie pentru biblioteca ce ne dorim cu ardoare
să fie inaugurată cât mai repede, pământ din Cârţişoara, o icoană a Sfântului
Andrei Şaguna, volume de carte românească, dar mai ales volumul omagial „Badea
Cârţan SUM”, monografia „Cârţişoara” şi
un alt volum de suflet „Badea Cârţan – Exponent al educaţiei populare”.
Am aflat apoi de la PS Episcop Siluan, că aşa cum sunt ei,
cârţişorenii, îmbrăcaţi în port popular sunt de fapt îmbrăcaţi în haina botezului, că portul popular este
cartea noastră de vizită, şi ni s-a
întipărit adânc în memorie cuvintele Sale „să
nu ne cuconim”.
Şi cum o taină trebuie şi mai mult adâncită
pentru a ajunge să cunoaştem în mod revelat
ceea ce ne este îngăduit să aflăm,
printr-o treimică taină,
pamânt din Cârţişoara a ajuns din nou după mai
bine de un secol la Roma: la Columna lui Traian, la Academia Română din
Roma ( în frumoasa curte interioară, lângă fântâna cu faun a sculptorului român
Dimitrie Paciurea ) şi la sediul Episcopiei
Ortodoxe Române din Roma.
Drumul de odinioară al lui
Badea Cărţan la Roma s-a împletit şi el tainic şi inefabil ex tempore cu drumul nostru, al urmaşilor săi ( nici nu importă că suntem din Braşov sau din Cârţişoara Sibiului, căci la urma
urmei în cazul său vorbim de urmaşi spirituali, de umili ucenici dornici să
aprofundăm lecţia istoriei, a evlaviei, a iubirii ) şi DRUMUL acesta pentru el, dar şi pentru noi
a fost echivalentul unei aventuri interioare ce s-a finalizat prin bucuria
regăsirii propriei identităţi.
„Se spune că strămoşi/, cari au murit fără de vreme/ cu sânge tânăr
încă-n vine,/ cu patimi mari în sânge,/ Cu soare viu în patimi,/ vin/, vin
să-şi trăiască mai departe-n noi vieaţa netrăită.”(Lucian Blaga, Linişte)
Emoţie mistică...Tăcerea
este atitudinea proprie în faţa unei astfel
de stări.
Dar...
Acum când toate tac,
am înţeles şi ştiu:
nu am venit să fac,
ci sunt chemat să fiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu