„Care este lucrul cel
mai de dorit pentru om? Să fugă de păcat, să obţină lăsarea şi iertarea
păcatelor, să dobândească sfinţenia. De ce? Pentru că păcatele, cum sunt
mândria, purtarea proastă faţă de oameni, neîncrederea răutăcioasă, iubirea de agonisire,
avariţia, invidia şi celelalte ne îndepărtează de Dumnezeu, Izvorul vieţii, ne
îndepărtează şi de oameni şi ne supun
morţii sufleteşti, în timp ce purtarea blândă, smerită, lipsită de răutate faţă
de toţi oamenii, chiar şi faţă de vrăjmaşii noştri: sinceritatea, neagonisirea,
deprinderea de a ne mulţumi cu puţin, şi cu strictul necesar, generozitatea în
toate, solicitudinea şi alte purtări şi fapte pozitive ne unesc cu Dumnezeu,
izvorul vieţii, şi ne fac plăcuţi oamenilor. Dă-ne, Doamne, să putem evita cu
desăvârşire păcatul, să ne obişnuim a face tot lucrul bun cu Harul Tău. Fără de
Tine, Stăpâne Doamne, nimic bun nu putem face, noi «răi fiind» (Matei 12, 34)”.
Sfântul
Ioan de Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, ed. Sofia,
Bucureşti, 2005, pp 154.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu