vineri, 4 mai 2012

Sfânta MONICA - model de soţie şi mamă creştină




 de
MONICA GUJAN, bibliotecar al Centrului de Documentare şi Informare din cadrul Grupului Şcolar Economic “J. Lebel” Tălmaciu


 
MOTTO:

“Cuvântul grec “filosofia” înseamnă iubirea înţelepciunii.
Eu aş fi putut să te neglijez cu indiferenţă în scrierile mele,
 dacă tu nu ai fi iubit înţelepciunea. Dar tu o iubeşti mai mult
decât mă iubeşti pe mine, şi eu ştiu cât mă iubeşti. Tu ai făcut
în ea atâtea progrese, încât nu ai tremurat niciodată înaintea morţii,
care, după cum o afirmă cu toţii, reprezintă culmea cea mai
înaltă a filozofiei. Oare nu ar trebui să devin în mod
spontan un discipol al tău?”  (Sf. Augustin, Confesiuni)







Sfânta Monica (sărbătorită de ortodocşi la data de 4 mai, iar de catolici, la data de 27 august), mama Fericitului Augustin din Hiponia (sărbătorit la data de 15 iunie), s-a născut în anul 332 la Tagaste, Africa de Nord, într-o familie de creştini. Cel mai atent şi mai devotat biograf al Sfintei Monica este chiar Augustin, pe care ea l-a născut de două ori: după trup şi după suflet. În Confesiunile Sfântului Augustin citim: „Ea mi-a dat viaţă în trupul său, ca să ajung la lumina timpului, şi mi-a dat viaţă în inima sa, ca să mă nasc pentru lumina veşnică".
Sf. Monica a fost căsătorită cu un funcţionar păgân numit Patritius, aprins din fire şi cam imoral. La început, soacra sa nu o plăcea, dar Monica s-a făcut plăcută prin firea ei blândă şi răbdătoare. Spre deosebire de multele femei care erau bătute de soţi în acele vremuri, ea nu era bătută pentru că ştia să tacă, să fie supusă şi evlavioasă.
Sf. Monica şi Patritius au avut trei copii: Sf. Augustin, Navigius şi Perpetua. Dar faptul că soţul ei nu a lăsat-o să-i boteze, i-a cauzat multă durere. Ea şi-a făcut probleme pentru Augustin, care trăia cu o tânără în Cartagina şi avea un fiu nelegitim cu aceasta. Rugăciunile sale stăruitoare şi lacrimile nesfârşite pentru fiul ei l-au înduplecat în cele din urmă pe soţul ei să se convertească la creştinism înainte de a se stinge din viaţă. Însă Augustin continua, prin viaţa pe care o ducea, să se îndepărteze de Hristos.
Aflându-se în Cartagina, Augustin s-a lăsat prins în secta maniheiană. Îngrozită, mama sa  a făcut tot posibilul să-l întoarcă pe drumul bun. În vis i s-a arătat că trebuie să fie blândă şi să aibă răbdare cu fiul ei. Dar Augustin nu a ascultat-o şi a rămas în rătăcirea sa timp de 9 ani. Sf. Monica a fost foarte dezamăgită, dar nu a renunţat să spere că-l poate ajuta pe fiul ei. Chiar a încercat să ceară ajutorul episcopului Ambrozie din Milano, care a liniştit-o pe mamă spunându-i: "Du-te pe drumul tău că nu se poate ca fiul unor astfel de lacrimi să rămână pierdut." Sf. Monica s-a dus la Roma cu Augustin când acesta a ţinut cursuri acolo, în anul 383. Mai târziu, a avut o întâlnire la Milano unde l-a întâlnit pe Sf. Ambrozie (prăznuit în 7 decembrie), Augustin rămânând foarte impresionat de predica acestuia. Episcopul Ambrozie a ajuns să o preţuiască foarte mult pe Sf. Monica şi de multe ori l-a felicitat pe Augustin pentru că avea aşa o mamă virtuoasă.
Într-o zi, Augustin citea Noul Testament într-o grădină şi a ajuns la Romani 13:12-14. Atunci s-a hotărât să lase în urmă "lucrurile celui rău" şi "să se îmbrace în Domnul Iisus Hristos". A fost botezat în ajunul Paştilor, în anul 387.
După ce a fost botezat, Augustin şi mama lui au plănuit să meargă în Africa. În  portul Ostia, lângă Roma, în aşteptarea îmbarcării, Monica se îmbolnăveşte şi moare în câteva zile, fericită şi împăcată că a reuşit să-şi vadă fiul intrat în sânul Bisericii. Ea a fost îngropată în Ostia şi sfintele ei moaşte au fost transferate în cripta unei biserici, în sec. al VI-lea. Nouă secole mai târziu, moaştele Sf. Monica au fost duse la Roma.
În anul 391, Augustin s-a întors la Cartagina şi a fost numit preot, iar în anul 396 a fost consacrat ca episcop de Hippona. De atunci şi până la moartea lui, în anul 430, şi-a consacrat viaţa administraţiei episcopale, studiului şi scrisului. El este considerat cel mai mare dintre Părinţii Bisericii. Opera sa cea mai cunoscută, "Confesiuni",  reprezintă mărturia înflăcărată şi mereu actuală a unei convertiri frământate şi sincere, operă pe care Augustin a scris-o spre slava lui Dumnezeu, pentru harul Său revărsat asupra unui păcătos ca el.
Într-unul din discursurile sale, Papa Benedict afirma despre Sfânta Monica că este un exemplu de urmat şi o încurajare pentru mamele din vremurile noastre, care de timpuriu trebuie să dea o învăţătură sănătoasă copiilor lor şi să nu înceteze a se ruga pentru ei, rugăciunile şi lacrimile ei dăruind Bisericii pe unul dintre cei mai mari învăţători ai creştinătăţii.
Este greu de stabilit înţelesul şi originea cuvântului „Monica". Se face apropiere între el şi cuvântul grecesc Monos = singur; în acest caz, Monica ar avea înţelesul de „singură, unică, fără pereche", sau se apropie de cuvântul latinesc monna = mamă, soţie, şi are înţelesul de „femeie vrednică, ce-şi îndeplineşte misiunea de mamă şi soţie". În Sfânta Monica vedem împlinite ambele sensuri, ea rămânând un exemplu fără pereche de soţie şi mamă creştină. Interpretarea cea mai frecventă consideră numele o variantă feminină pentru grecescul monachos, „pustnic, monah”.

                                                                                               

Bibliografie:

Sfântul Augustin, Confesiuni, Editura Nemira, 2009.
calendar romano-catolic.ro
www.arcb.ro


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu