vineri, 2 martie 2012

Cântecul lui Dumnezeu

"Omul este o compoziţie muzicală, un imn minunat scris pentru activitate creativă intensă." Sfântul Grigorie de Nissa(PG 44, 441 B)

În gândirea Sfântului Grigorie, omul nu este numai un cântăreţ, ci un cântec. Nu suntem doar un cântec, ci cântecul lui Dumnezeu. Într-adevăr una dintre învăţăturile părinţilor este că întreaga creaţie este cântecul lui Dumnezeu revelat (sau interpretat) în existenţă. “Să fie lumină,” este mai mult decât o poruncă: este interpretarea unei fraze muzicale care aşează universul în ritmul unei fugi. Dumnezeu cântă. Toată creaţia cântă. Cântecul de laudă al creaţiei este oferit lui Dumnezeu, Autorul tuturor lucrurilor. Cântecul creaţiei este deasemenea o revelaţie a adevărului despre existenţa sa. Muzica nu este distracţie: a cânta corect este chiar miezul (natura) creaţiei.

Îngerii în vedenia lui Isaia (capitolul 6) strigă unul către altul în cântare, "Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Tu, O, Doamne, Dumnezeul oştirilor....." Cântecul unuia cheamă cântecul celorlalţi. Adorarea este oferirea întregii noastre fiinţe, chemarea întregii creaţii să-şi unească cântecul cu  imnul pe care Însuşi Dumnezeu îl cântă.

A te recunoaşte ca imn al lui Dumnezeu, o frază muzicală din opera creaţiei Sale, înseamnă a-ţi afirma atât unicitatea cât şi comuniunea cu întregul. Rugăciunea noastră, închinarea noastră, vieţile noastre sunt un răspuns al cântării noastre la cântecul pe care Însuşi Dumnezeu l-a insuflat.

Suntem ceea ce gândim. Am remarcat faptul că mentalitatea modernă a minimalizat rolul muzicii în existența umană. Muzica este ceva pe care noi îl producem, o industrie creată să ne îmbogățească financiar. Un instrument de glorificare a egou-lui. Muzica este deformată.

În aceeași măsură în care societatea noastră a transformat muzica într-o vastă industrie financiară, oamenii au devenit mai puțin muzicali. Abilitatea de a cânta la un instrument (altul decât air guitar - chitară imaginară) e din ce în ce mai rar întâlnită.        Programele de muzică  în cadrul școlar sunt considerate prea scumpe pentru a fi finanțate. Numărul tinerilor fără o pregătire formală sau experiență în muzică continuă să crească. Oamenii rar cântă împreună (un obicei comun înaintea modernității) cu excepția mediilor bine organizate în acest sens. Muzica populară (muzica poporului) dispare rapid (realitatea este poate mai amară în America decât în Europa).

Nu intenționez să prezic dispariția muzicii - pentru că ființele umane sunt un cântec iar cântecul nu va înceta. Dar a trăi într-o manieră străină de noi înșine, ca și cântec al lui Dumnezeu, înseamnă a trăi o goliciune existențială. Dacă omul este un cântăreț, atunci el trebuie să cânte și să-I cânte lui Dumnezeu.


This entry was posted on January 19, 2012 at 9:24 am and is filed under Orthodox Christianity.   You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

traducere by Flavius

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu