duminică, 8 mai 2011

Lazăre, ieşi afară!

din istorie


de Ioan VASIU

Căutând, cu rabdarea într-armat, vei găsi!
E imposibil să nu ţi se descopere ce vrei să cauţi.
De ceva vreme tot caut mărturii despre cei care, din Avrig ieşid la viaţă, s-au străduit în întreagă viaţa lor să se asemene cu Viata, cu Hristos.
De ceva timp şi eu ma străduiesc a-mi face vreme pentru a afla cât mai multe despre predecesorii noştrii, cei care şi-au închinat viaţa lor Domnului.
Descopereirea este şi ea o înviere, mai cu seamă dezvelirea de sub colbul istoriei a memoriei unui om ce s-a vrut ca Omul: un alt Lazăr.
Unul dintre ei este bunicu călugăr Lazăr. Mai cu seamă acum, că tocmai a trecut  ziua pomenirii dreptului Lazăr, cel a patra zi înviat din morţi.
S-a născut în Avrig din familia Dancu în anul 1837. A urmat calea vieţii de familie, două dintre fiicele lui călugărindu-se la Mănăstirea Pasărea de langă Bucureşti, una dintre ele, Serafima, fiind stareţă a Mănăstirii peste 30 de ani. Spre afârşitul vieţii se retrage şi el în mânastire, la Sfântul Munte Athos.
Ăste lucruri le cunoşteam dinainte de apleca iaraăşi în pelerinaj la Athos. De aceea, imediat ce am ajuns la Skitul Laku m-am interesat de numele acestui Schimonah. Am întrebat în stânga şi-n dreapta şi............într-un târziu aflu. Citind pomelnicul Chiliei Acoperământul Maicii Domnului, chilie unde ne aflam pentru a picta paraclisul acestei chilii,  descoper un nume de Schimnah Lazăr. Îmi zic: Nu poate fi decât  Lazăr al nostru. Aşa şi este. Un alt părinte Lakoschitiot, Nicanor, îmi spune că acelaşi nume se află şi pe pomelnicul bisericii celei mari al a Schitului Laku, biserică construită în 1911, iar această chilia a Acoperământului a fost zidită într-u început în 1904.
Mare bucurie când şti că locul pe care păşeşti a fost sfinţit mai înainte de predecesori de-ai tăi, de cei nu dor de un Duh cu tne ci şi de un sânge cu tine; să sti că un avrigean calcă pe urmele unui altuia pe o punte de legătură şi nu de timp despărţitor de 100 de ani vechime.

E printre puţinii avrigeni care au vrut să-şi sfinţească viaţa închinându-o Vieţii.
Despre alţii în episodul următor.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu