Vine Crăciunul

de Pr Vasile GAFTON

O, Doamne, vine iar Crăciunul!

Şi noi suntem aceiaşi cum ne ştii:

Falşi, răi şi egoişti până la unul

Dar pân’ la urma urmei tot copii.

De-aceea, Doamne, tot Copil să vii la noi,

Chiar dacă-n iesle Ai avut de suferit

Iar înţeles n-Ai fost atunci decât de cai şi boi

Căci, doar aceştia cu căldură Te-au primit.

Îmbracă-Te şi azi cu paiele din ieslea rece,

Ca noi să ne-mbrăcăm din nou cu bucuria,

Şi poartă Tu tot ce e gol de sens şi... trece,

Ca-n sufletele noastre să se-aştearnă veşnicia.

Îţi dăm tot ce urâm în noi şi nu ne este drag,

Tu dă-ne tot ce Ai mai bun de oferit,

Crăciunul, Doamne, iarăşi a venit,

Colindătorii ne colindă iar în prag.

Şi parcă, totuşi sufletele noastre reci tresaltă

Şi-n lume-ncet se face mai lumină,

Umbra copilului din noi se face dintr-odată ‘naltă

Şi soarta ni se schimbă-n pronie divină.

Ce bine-i, fraţilor, când ni Se naşte Hristos-Bunul

Şi-n suflete ni se sălăşluieşte luminoasă steaua,

Creştini, vă bucuraţi că a venit Crăciunul,

Gătiţi-I suflete curate precum neaua!