de Ioan Vasiu
A fost odata ca niciodata… Cuvinte obisnuite pentru inceput de poveste. Aceste cuvinte se
potrivesc de minune sarbatorii de astazi. A fost odata ca niciodata, cum niciodata nu s-a mai intamplat
in mediul evreiesc: o persoana straina de consacrarea intru arhiereu sa intre in Sfanta Sfintelor.
Daca suntem crestini practicanti inseamna ca citim deseori scripturile. Oare ce spun scripturile
despre acest fapt? In Sfanta Sfintelor nu avea voie sa intre decat arhiereul in functie o singura data pe an, in ziua impacarii (…………… ), insotit de sange de vitel, pentru curatirea pacatelor lui si ale intregului popor.
Biserica intotdeauna ne-a invatat cum sa citim si cum sa intelegem scriptura. Procentul de
invatare se manifesta in cult prin lecturile scripturistice, prin omilie (predica) si chiar prin alcatuirea
rugaciunilor. De obicei sunt cinci (5) lecturi biblice daca excludem citirile de psalmi. Lecturile zilei de astazi le putem imparti in doua categorii in functie de mesajul lor.
Cele trei peremi citite aseara impreuna cu pericopa apostolica stau marturie despre alcatuirea
Sfintei Sfintilor, despre sfintirea acesteia; lectura din evanghelie este una cu inteles duhovnicesc.
Lecturile veterotestamentare se sfarsesc toate prin cuvintele ,,si slava Domnului a umplut
locasul’’ vorbindu-se inainte de invaluirea locasului in nor.
Nu sunt altceva decat profetii si preanchipuiri ale adormirii Maicii Domnului. Tocmai de aceea sunt asezate in aceasta zi inchinata Fecioarei. Chiar daca praznuim astazi afierosirea Preacuratei, totusi cantarile vecerniei si utreniei, Traditie Sfanta a Bisericii , coreleaza evenimentul de astazi cu zamislirea Fiului lui Dumnezeu in pantecele ei , cu evenimentul Bunei Vestiri , adica adormirea Fecioarei de catre……..Sfantului Duh , dar si cu Nasterea Domnului spre care ne indreptam :
,, Ca mai presus de fire aveai sa zamislesti
si nestricata sa ramai si dupa nastere,
fecioara sa te arati,
Prunc alaptand pe Dumnezeul tuturor “
(tropar p………... 4)
Nu intamplator acest praznic este la o saptamana de la inceputul patruzecimii Nasterii si nu
intamplator se canta incepand de astazi ………………..Nasterii Domnului.
Pericopa evanghelica se refera tot la Maica Domnului. Si asi indraznii sa spun : nu doar la ea.
Este adevarat ca Mantuitorul , prin raspunsul dat femeii din popor ,, Asa este “ arata celor prezenti ca
isi cinsteste mama. Mantuitorul insusi cinsteste si fericeste mama.
Cu toate acestea pune semnul (=) egal intre fericirea mamei sale si fericirea celor care asculta
cuvantul lui Dumnezeu si il implinesc pe el. Alta data zice : ,, Acestia sunt mama Mea si fratii Mei care implinesc cuvintele Mele”. Cuvintele Domului sunt duf si sunt viata. Nu doar ascultarea lor ci si sau mai ales implinirea lor.
Sa nu ne amagim ca daca am venit la slujba si am ascultat Cuvintele Domnului avem viata.
Doar implinirea acestora aduce viata. Care sunt etapele implinirii ?!
- vointa ( de voieste omul )
- lepadarea de sine ( sa se lepede de sine )
- asumarea crucii ( sa-si ia crucea )
- urmarea pildei vietii lui Hristos (sa-Mi urmezi Mie).
Maria a inteles acestea. Marta insa nu a inteles. S-a poticnit in grijile lumesti. E imposibil sa
te detasezi de toate ale lumii. Dar ceea ce este imposibil pentru om e posibil pentru Dumnezeu. Si sa nu cerem de la El decat imposililul caci posibilul il putem face si noi. Sa-i cerem intelegerea cuvintelor Lui, sa-i cerem puterea de a trece peste pofte si puterea de a implini cuvintele Lui.
,, Straluceste in inimile noastre , iubitorule de oameni stapane, lumina cea curata a cunoasterii
dumnezeirii Tale si deschide ochii gandului nostru spre plinirea evangheliilor Tale propovaduite.
Pune in noi si frica poruncilor Tale ca toate poftele trupului calcand vietuirea duhovniceasca sa petrecem, cugetand si facand toate cele ce sunt spre buna placerea Ta.”
Am uitat sa fim fericiti ?! Iata solutia.
Nu a mea si nici a vreunui mare duhovnic ci a lui Hristos: ascultarea si implinirea cuvintelor Lui
care dau viata.
Am uitat ca vrem viata , ca vrem nemurire ?!
Sa o cerem de la Dumnezeu prin incredintarea vietii noastre Lui.
Am uitat sa ne incredintam Lui ?!
Oare de ce ?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu